Poetul

Dan Barbilian a debutat cu poezia „Ființa” la vârsta de 23 de ani în „Literatorul“ lui Al.ț Macedonski.

​

În anul 1919, Dan Barbilian începe colaborarea la revista literară „Sburătorul”, adoptând la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului ca pseudonim numele

bunicului său, Ion Barbu. În timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi și mai frumoase prietenii literare.

​

Debutul său artistic a fost declanșat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie la Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest "pariu", Dan Barbilian își descoperă talentul  și iubirea față de poezie. Dan Barbilian spunea că poezia și geometria sunt complementare în viața sa : „acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaștere și imaginație”.