“Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări şi a interesului meu, mereu viu, pentru
experienţele spirituale am luat obiceiul anumitor stupefiante : eter şi cocaină!”, recunoştea poetul . Într-o scrisoare adresată lui Léo Delfoss, prietenul său, Ion Barbu recunoştea că eterul era o prezenţă zilnică în viaţa sa, iar cocaină consuma săptămânal. Barbu obişnuia să consume droguri cu Tudor Vianu, după cum atestă Andrei Oişteanu în cartea ”Narcotice
în cultura română. Istorie, religie şi literatură”.
Dependența de narcotice
După ce a abandonat matematica, poetul Ion Barbu a rămas cu trei mari pasiuni:
femeile, poezia şi cocaina. Ultimele două pasiuni au fost legate între ele. Unele dintre cele
mai cunoscute creaţii ale poetului, considerate de critici poezii de geniu, au fost rodul unei imaginaţii stimulate de consumul de droguri.